Terapia cu ultrasunete, alaturi de electroterapie, este una dintre cele mai populare forme ale fizioterapiei. Utrasunetele cu scop terapeutic sunt folosite la frecventa de 1 MHz sau 3 MHz, sub forma de emisie continua sau in impulsuri cu diferite cicluri de functionare.Terapia cu ultrasunete,datorita efectelor sale complexe, este considerata o terapie mecano-termica. Aceasta metoda terapeutica este folosita de multe decenii si cu succese terapeutice importante in inele afectiuni cum sunt: afectiunile reumatismale degenerative (coxartroza), afectiunile reumatismale inflamatorii (nu in fazele de exacerbare a inflamatiei), periartrita scapulo-humerala, tendinite, afectiuni traumatice si ortopedice, entorse, luxatii si contuzii. Imediat dupa producerea unui traumatism se pot aplica doze mici de ultrasunete care se cresc ulterior in stadiul subacut.

In functie de parametrii de terapie (frecventa de terapie, tipul emisiei, doza, durata si modul de terapie), accentul se pune pe efectele termice care rezulta in urma sonoterapiei (cresterea temperaturii si reflectarea undelor de catre barierele in tesuturi, cum ar fi oasele si articulatiile) sau pe micromasajul zonelor de tesut tratate.

Ultrasuntele pot fi aplicate direct, adica emitatorul (tranductorul) aparatului de ultrasunete intra in contact direct cu tegumentul regiunii care este de tratat. Acest contact este posibil in regiunile mai plane si uniforme. In acest caz, contactul este numit impropriu direct deoarece intre tegument si transductor trebuie sa fie aplicate unguente sau substante uleioase pentru a preveni dispersarea ultrasunetelor in mediu si astfel se poate obtine o actiune mai tintita.

Ultrasunetele nu se pot aplica direct in anumite regiuni cum sunt mana, cot, glezna, din cauza reliefului neregulat al acestor segmente de corp. In aceasta situatie, se pregateste un recipient cu apa in care se tine mana de exemplu, dupa care se introduce emitatorul de ultrasunete, care are o constructie mai aparte si care se tine la o distanta de 2-3 centimetri de regiunea care trebuie tratata. Metoda tocmai descrisa constituie terapia indirecta cu ultrasunete. Ultrasunetele nu se aplica niciodata pe regiunile cu hematoame, pe traiectul vaselor de sange sau pe regiunile care corespund cartilajelor de crestere la copil (exista riscul sa le lezeze si astfel sa determine tulburari de crestere a scheletului). De asemenea, terapia cu ultrasunete este strict contraindicate la femeia gravida sau la persoanele cu tulburari de coagulare.